Impresii după mai bine de jumătate de an

A venit momentul pentru primele impresii cât de cât așezate despre oraș. De ce am lăsat Bucureștiul și care au fost motivele pentru care am ales Brașovul am explicat în primele două articole de pe acest site.

La început trebuie spus că prima noapte în Brașov în calitate de locuitor al acestui oraș am petrecut-o aproape de mijlocul lunii ianuarie. Prin urmare, am făcut cunoștință cu brașovenii în plină pandemie și pe o vreme geroasă și gri, când, între noi fie vorba, niciun oraș din lumea asta nu prea îți poate dezvălui ceea ce are mai bun.

Pentru un om care a copilărit relativ aproape de București și care apoi a locuit acolo aproape 12 ani, Brașovul vine la pachet cu o mulțime de diferențe notabile pe care nu le poți observa nici într-un week-end în Piața Sfatului, nici într-o săptămână în Poiană. Ele abia acum încep să se cristalizeze și să prindă o formă cât de cât. Pe multe le-am anticipat, dar sunt și destule lucruri pe care nu le-am văzut venind, iar acesta, după cum veți vedea, nu este neapărat un lucru rău. Așadar, în speranța că, cine știe, vă vor ajuta în luarea unei decizii asemănătoare pe viitor, am sintetizat mai jos, păstrând forma de listă ușor de parcurs a articolelor precedente, impresiile inițiale pe care mi le-a lăsat viața în Brașov după 7 luni de locuit aici.

  • Viața este mai ieftină – am început cu elefantul din cameră, pentru că știu că această întrebare stă pe buzele tuturor înainte să se gândească la o relocare în alt oraș; iar aici, per total, viața este considerabil mai ieftină decât la București; dacă lași deoparte faptul că poți plăti o chirie asemănătoare (la acest capitol diferențele există, dar nu sunt spectaculoase), vei observa cum facturile sunt mai mici (cu câteva excepții, evident), întreținerea este mai mică, pe mâncare plătești mai puțin, nu prea ai de ce să folosești Uber și taxi, benzina din rezervor nu se mai duce atât de repede și, de ce nu, ieșirile până în creierii munților presupun un buget (aproape de) zero;
  • Mâncarea este mai bună – pe cât de mult te îmbie Brașovul să arzi calorii plimbându-te până uiți de tine, pe atât de mult te provoacă să le pui la loc; în general, mâncarea pe care o poți comanda aici (delivery sau direct la locație) are trei avantaje comparativ cu cea din București: este mai bună, este mai multă, este mai ieftină; evident, asta dacă nu mănânci tot Mec și KFC și nu te oprești ca tot omul de week-end fix la terasele din Piața Sfatului și de pe Republicii, care funcționează după alte tipare, după cum e de înțeles (dar chiar și acolo se găsesc excepții); în general, cârciumile brașovene sunt mai aplecate spre client și acordă o atenție mai mare serviciilor; am descoperit burgeri fantastici, dar, în același timp, nu am găsit încă niște mici care să se apropie măcar de cei pe care i-am lăsat în piețele bucureștene (între timp am aflat din mai multe surse că se găsesc unii excelenți, aparent cei mai buni din Brașov, la cârciuma Rapid de lângă gară; până îi voi încerca, trebuie să spun că numele și locația chiar îi recomandă); de altfel, ișlerul, prăjitura tradițională a Brașovului, este excelent și îl recomand tuturor acelora care trec pe aici;
  • Oamenii sunt în general civilizați și liniștiți – există uscături peste tot, evident, dar, în general, acestea par a fi mai puține aici decât prin alte locuri; lumea e în general civilizată și la locul ei, dar din când în când mai apar și excepții; suntem în România, nimic tragic aici;
  • Orașul are o atmosferă foarte plăcută, mai ales când îl iei la pas seara, pe răcoare, când se face schimbul de generații pe străzi și la terase; are foarte multe locuri interesante și ascunse de traseele clasice ale turiștilor (pub-uri, restaurante, poteci, piațete, magazine etc.), pe care le descoperi pe măsură ce te plimbi; și aș mai adăuga că Brașovul reprezintă un mix chiar plăcut între vechi și nou, liniște și agitație, cumpătare și exces;
  • Transportul în comun este mai bun – l-aș caracteriza ca fiind mult peste cel din București din punct de vedere al conduitei călătorilor și al condițiilor (o singură dată am nimerit un hârb, pe linia 7, dar și acestea sunt tot mai rare);
  • Viața se petrece la foc (ceva mai) mic – duminicile de aici sunt asemănătoare cu cele din străinătate: zile liniștite, dedicate familiei, în care probabil că se doarme mult (mai puțin în centrul orașului, evident); întâlnești la tot pasul frizerii clasice, cârciumi și cârciumioare de cartier și chiar buticuri; brașovenii se plimbă mult la pas și cară zeci de bidoane cu apă de la izvoare; aici, lumea se grăbește mai încet;
  • Copiii se joacă afară – asta este o surpriză extrem de plăcută și, trebuie să recunosc, din acest punct de vedere parcă m-am întors în timp 20 de ani; mi se pare fascinantă gălăgia copiilor care aleargă, bat mingea printre mașini și pietoni, se ascund și desenează pe asfalt cu cretă; iarna, în toate cartierele pe unde am umblat, am văzut aglomerație în jurul derdelușurilor; în București aceste obiceiuri au dispărut de mult; aici parcă sunt mai vii ca niciodată;
  • Noțiunea de week-end se schimbă – iată un lucru pe care nu l-am văzut venind; dacă la București abia îl aștepți pentru a da o fugă undeva sau a ieși în parc, la Brașov week-endul înseamnă cea mai aglomerată perioadă a săptămânii și nu prea îți vine să ieși din casă; ca să te bucuri de oraș, este chiar recomdandat să o faci de luni dimineața până vineri în jurul prânzului;
  • Centrul este sufocat de mașini – primarul Allen Coliban are un discurs bun, dar rămâne de văzut dacă va și avea curajul să facă ce a promis (iar acest lucru a contat mult când am luat decizia de a veni aici): să mărească zona pietonală din centru, să lărgească trotuarele pe bulevardele principale, să refacă fațadele clădirilor vechi, să oprească râurile infinite de mașini din Centrul Vechi și de la Pietrele lui Solomon;
  • Gara este nedemnă de Brașov – trenurile sunt multe, decente și te duc unde vrei, dar orașul merită mult mai mult decât actuala gară, care nu e cea mai urâtă, nici cea mai murdară, dar e depășită și deloc reprezentativă pentru cel mai frumos oraș al țării;
  • Centrul civic este urât – mai exact acele blocuri cu fațade oribile construite în anii ’90 și clădirile ridicate fără noimă; în tot acel spațiu, apariția AFI îmi pare de bun augur;
  • Sunt puține piețe agroalimentare, iar asta pare destul de ciudat pentru un oraș ca Brașovul; dar de găsit, găsești tot ce vrei și de unde vrei;
  • Nu este un oraș plictisitor, asta contrar acelui tip de discurs venit cu precădere dinspre bucureșteni (și pe care l-am avut și eu la un moment dat): „și ce faci acolo, nu te plictisești?”, de parcă ei sunt călare pe toate evenimentele și toate locurile din oraș, nu pe cele 2-3 pe care le frecventează non-stop; revenind, nu, nu te plictisești, pentru că ai tot ce vrei și ceva în plus: mall-uri, cinema și cinematecă, terase excelente, teatru și săli de spectacole, cluburi foarte faine de muzică live (și pop, și rock), festivaluri, împrejurimi fantastice și, nu în ultimul rând, ai trasee, păduri, drumeții și Poiana Brașov;
  • Brașov chiar este orașul urșilor – alertele sună constant în diferite cartiere ale orașului pentru a anunța prezența urșilor pe străzi; pe cât de neobișnuit (încă) mi se pare, pe atât de banal este pentru brașoveni; nu voi uita ziua de 9 mai, când am văzut unul în zona cabanei de la Iepure, fix pe drumul pe care mă plimbam; problema e că situația pare ușor scăpată de sub control, iar autoritățile spun că numărul urșilor a ajuns să fie de trei ori mai mare decât în mod normal;
  • Ghenele de gunoi au rămas încremenite în timp – acesta este, cred, lucrul care îmi displace cel mai mult; locurile dintre blocuri unde se strânge gunoiul sunt mici, deloc igienice și „păzite” tot timpul de oameni care mai de care;
  • Vremea este schimbătoare, iar clima plăcută – nu știu dacă am văzut aparate de aer condiționat la blocuri; oricât de cald ar fi în miezul zilei, seara se lasă o răcoare plăcută; vremea este foarte ciudată, mai ales că iarna și primăvara asta am fost martorul a 2-3 reprize incredibile de soare și cald la prânz și viscol serios la miezul nopții;
  • Orașul este poluat, dar nu vă lăsați păcăliți de urletele de pe Facebook – poluarea există și este justificată de relief, dar situația se poate îmbunătăți; autoritățile locale lucrează la asta și la proiectul „Capitala Verde a României”, care presupune măsuri și investiții serioase în această zonă (de exemplu, transportul public este aproape tot electric și urmează introducerea unui tren metropolitan); cei care fac comparații cu Bucureștiul și cu „aerul irespirabil” de acolo mi se par exagerați; aerul este cu siguranță mult diferit față de cel din București, iar asta o simți când ajungi în Capitală după câteva săptămâni;
  • Poiana Brașov este un loc minunat doar în afara sezonului de schi – am comis uriașa gafă de a merge în Poiană în plin sezon de schi și am regretat enorm; mai mulți oameni decât pădure.

Când am renunțat la griul zgomotos și la buricele aerisite din Drumul Taberei pentru a mă muta în Titan, mi s-a părut că am luat cea mai bună decizie din viața mea. Iar acum, de când am lăsat Titanul pentru Răcădău, încă mi se pare că visez și sper să nu mă mai trezesc. Din moment ce înlocuiești betoanele cu păduri, turele de IOR cu mersul la izvor și claxoanele cu (ro-)alerte provocate urși, timpul chiar își schimbă ritmul și pe tine tine odată cu el.

Distribuie: