De ce m-am mutat în Răcădău

Când am început cercetarea cartierelor din Brașov, nu am plecat cu idei preconcepute. Lipsa de informații inițiale m-a făcut să le acord tuturor aceeași șansă. Astfel că, dincolo de Google, forumuri și Maps, care sunt ajutoare secundare, aliatul cel mai important pe care l-am avut în luarea acestei decizii a fost reprezentat de o săptămână dedicată găsirii locului în care să mă mut.

În luna octombrie 2020, am petrecut o săptămână într-unul dintre multele Airbnb-uri ale orașului și am făcut ce se cerea: am luat cartierele la pas, m-am plimbat printre blocuri, am mers în piețe, am folosit transportul în comun și așa mai departe. Iar procesul de selecție a început să fie mai ușor și, în urma filtrării zonelor care nu au corespuns neapărat cu ceea ce căutam, a rezultat harta de mai jos (unde cele roșii au avut cele mai puține șanse să fie alese, cele cu verde deschis sunt ok, cea verde închis este ideală, iar cele nemarcate sunt neutre):

Pe baza acestei imagini am început să caut locuințe de închiriat. Am folosit imobiliare.ro, olx.ro și storia.ro, plus două grupuri de imobiliare dedicate orașului. Din fericire, am găsit ceea ce căutam: un apartament care să corespundă criteriilor mele de selecție, în zona ideală, verde închis.

M-am mutat în Răcădău

Nu aș numi Răcădăul ca fiind un cartier al unuia dintre orașele importante din România. Mai degrabă, aș spune că este un satelit. Asta pentru că nu seamănă deloc cu ceea ce eram obișnuit, ca bucureștean, să numesc un cartier. Nu are aceleași coordonate spațio-temporale, nu prezintă aceleași caracteristici, nu are mai nimic din ideea cu care am fost familiarizat. Pur și simplu, este altceva.

Aș minți să spun că este fix ceea ce am căutat, pentru că nu am căutat asta. Nu pentru că nu aș fi vrut, dar pentru că nu am știut că există această posibilitate. Ca să ne înțelegem mai bine (că nu toată lumea care citește aici este din Brașov), vorbim acum despre o vale între munți, ale cărei margini te duc, efectiv, în mijlocul pădurilor, la întâlnirea cu ursul și mistrețul. Și, din nou, fascinant aici nu e că ne referim la o zonă înconjurată de natură, ci că vorbim de un pâlc de blocuri construite în mijlocul naturii (la bază, este un cartier de muncitori construit de Ceaușescu în anii ’80, pe locul unor fortificații dacice ce au fost demolate – de aici și numele oficial de Valea Cetății). Nu degeaba este vizitat constant de urși, veverițe și vulpi. Din Răcădău urci efectiv în pădure. Te afunzi în sălbăticia munților pe poteci și trasee însemnate care te duc pe unde vrei și pe unde nu vrei. În mijlocul nopții, de la geam, auzi bufnițele și foșnetul copacilor. Greu de explicat mai mult de atât.

Viața în această zonă a Brașovului României se scurge mai domol. Tot în aceeași direcție te poartă, dar te zdruncină mai puțin. Cartierul este liniștit, dar nu atât cât să o iei razna, totuși. Este aproape de centrul orașului și dispune de conexiuni foarte bune de transport. Găsești buticuri și magazine de toate mărimile, terase, restaurante și frizerii cât cuprinde. Îi lipsește, totuși, o piață agroalimentară, dar produsele sunt desfăcute la aprozare bine aprovizionate și la vânzătorii ambulanți (de două ori pe săptămână vin în spatele blocului ciobani cu lapte, caș, urdă, telemea, cașcaval afumat, ouă și salam proaspete).

În Răcădău, blocurile nu sunt mai înalte decât ar trebui și nici magazinele mai multe. Aș spune că este fix cum trebuie, dar apoi mă veți acuza că exagerez. Poate că o fac, cine știe, ori poate că vorbesc în cunoștință de cauză. Este cartierul în care nu îți lipsește nimic, dar nici nu te simți sufocat de shop-uri și prăvălii la fiecare pas. Aici, adulții merg la brutărie și la măcelărie și cară de dimineață până seara bidoane cu apă de la izvor (dar sunt și destui care recurg la confortul oferit de Glovo și Bringo, să ne înțelegem), în timp ce copiii aleargă, se asund, se dau cu sania, merg pe biciclete și râd zgomotos. Bunicii și se alătură și ei din când în când la câte-un „Țară, țară, vrem ostași”.

Acum, ce să zic. Probabil că pe undeva, ascunse în timp, așteaptă să fie descoperite și niște dezavantaje. Deocamdată nu am făcut cunoștință cu ele și sper să dureze mult până o voi face (da, umblă urșii pe străzi și asta e o problemă, însă trag speranța că va fi rezolvată în curând). Cert este că până în acest moment, Răcădăul este cel mai frumos loc în care am locuit vreodată. Sigur, sigur, lângă cartierul copilăriei de la Oltenița, dar să nu deviem. Dacă vreodată luați în calcul să vă mutați și nu știți unde, treceți-l pe listă. Cine știe, poate că va reuși să vă transmită și vouă măcar o parte din bucuria pe care o simt eu de când i-am devenit prieten pe viață.

Distribuie: