Ce așteptări am de la primarul Allen Coliban

Ce așteptări am de la primarul Allen Coliban

Spuneam că înainte să mă mut efectiv la Brașov am făcut muncă de cercetare. Și dat fiind acest lucru, campania electorală din toamnă s-a potrivit cum nu se putea mai bine. Am reușit astfel să îmi fac o părere despre problemele cu care se confruntă orașul, istoricul politic și al promisiunilor, programele candidaților, ego-ul societății brașovene și așa mai departe. Sigur, campania electorală este prilej de mult circ și puține discuții aplicate și constructive, dar îmi place să cred că am învățat să dau zgomotul de fond la o parte și să citesc printre rânduri.

Nu sunt convins că aș fi votat cu actualul primar (deși la nivel de imagine și coerență a stat cel mai bine) sau cu oricare dintre ceilalți candidați (nu am mai remarcat pe nimeni în mod deosebit). Și asta pentru că, dincolo de faptul că nu am simpatii politice de o anumită culoare, mi-a lipsit informația de background cât de cât obiectivă. Presa locală s-a implicat în campanie în funcție de interese și/sau simpatii, iar Facebook-ul a fost plin de activiști, după cum este și acum. Cert este că nu l-am privit pe Allen Coliban drept un salvator al orașului din ghearele iadului, după cum a fost moda în acea perioadă (dacă m-aș raporta strict la comentariile de pe Facebook, aș zice că Brașovul este cel mai oribil loc de pe Pământ, dar realitatea din teren este cu totul alta), dar, în linii mari, mi-a plăcut discursul lui și modul în care se raportează la problemele de nivel macro ale orașului. De partea cealaltă, George Scripcaru primea câte-o bilă albă pentru anumite realizări precum renovarea cinematografelor Astra, Popular și Modern și transformarea unor străzi din Centrul Vechi în pietonale, dar și destule bile negre la alte capitole, poate mai importante.

A câștigat Coliban. Nu am desfăcut șampania și nu am sărit de bucurie, dar tot a existat o fărâmă de speranță că el ar putea fi ceea ce Brașovului îi lipsește. Iar, în ceea ce mă privește, asta s-a tradus prin creșterea încrederii că ceea ce urma să fac (adică să las Bucureștiul pentru Brașov) e un lucru bun. Și iată-mă, 7-8 luni mai târziu, scriind pe acest site.

Nu îl privesc pe actualul primar al Brașovului ca pe un mare salvator, dar, după cum v-ați dat seama, trag speranța că el ar putea duce orașul câteva trepte mai sus. Și-a început mandatul după cum cred că era și firesc: punând ordine în aparat și dezvoltând mecanisme (mai) eficiente pentru ceea ce urmează să facă. Cu alte cuvinte, tone de hârtii și multă birocrație. Din acest motiv nu m-am așteptat la lucruri spectaculoase chiar din primele luni, după cum au făcut-o mulți (această nerăbdare cred că este justificată pe alocuri; a fost alimentată fix de Allen și de echipa lui de campanie, care, în buna tradiție a bulei USR-PLUS, a jucat la rupere pentru ca apoi să realizeze că lucrurile nu sunt chiar atât de simple precum le-au comunicat). În schimb, am vrut să observ cum se raportează la comunicarea cu brașovenii și la strategiile pe termen mediu și lung. Și, parțial, am văzut.

Allen Coliban comunică în general mult. Dincolo de evidența faptului că acesta reprezintă un plus, se ascunde și o parte poate mai puțin plăcută: câteodată comunică prea mult, prea formal și prea puțin la obiect. Face asta fie din dorința de a fi cât mai transparent, fie în deplină cunoștință de cauză, pentru a se ascunde printre fluxurile de vorbe care de multe ori nu spun mare lucru. Încă nu știu sigur și, cel puțin deocamdată, îi acord circumstanțe.

În ceea ce privește strategiile de dezvoltare, lucrurile au fost lăsate oarecum în coadă de pește. În sensul că se vorbește mult despre acestea, dar prea puține au fost prezentate. Conferinței de presă de prezentare a strategiei sportului brașovean m-aș fi așteptat să-i urmeze altele (pe cultură, urbanism, mediu, sănătate etc. – dacă au fost și mi-au scăpat, îmi cer scuze; e posibil). Deocamdată, liniște. Da, primarul vorbește des despre parcuri, despre Forumul Orașelor Verzi, despre Parcul Natural Brassovia și alte câteva puncte de bun augur, dar mi se pare că lipsește acea strategie care să le îmbrace sub o viziune unitară. Sau poate lipsește doar comunicarea ei la fel de eficientă precum cea a strategiei pe sport (care sună foarte bine). La fel și la capitolul cultură. Până acum, nu știm în ce stadiu sunt cinematografele amintite mai sus, de ce stă închisă cinemateca Patria, ce viitor are Teatrul „Sică Alexandrescu” și altele asemenea, iar de la conferința de prezentare a domnului Horia Mihail drept responsabil pentru sectorul cultural au trecut mai bine de 200 de zile. În schimb, domnul primar Coliban a făcut referire la ghidul de finanțare de la bugetul local a evenimentelor și festivalurilor și a anunțat dorința unor mari organizatori din țară de a veni la Brașov. Lucru bun, dar insuficient deocamdată, cel puțin la nivel de comunicare (se vorbește mult de Untold, Neversea, Electric Castle și așa mai departe; acest lucru este extraordinar pentru oraș, nimic de discutat aici, dar, pe de altă parte, mi-aș dori să văd, fie și numai la nivel declarativ într-o strategie coerentă și așezată, referiri la festival de film – TIFF are și sateliți prin țară, dar care, din ce am văzut, au ocolit Brașovul -, la jazz – uitați-vă ce se întâmplă la Cluj și Timișoara -, la târguri de carte, la teatru și altele asemenea). De asemenea, mi-ar mai plăcea să știu care e viziunea pe termen mediu și lung (să zicem până la finalul mandatului) cu privire la pietonalele din Centrul Vechi (va crește numărul lor și dincolo de Modarom-Star, care e un proiect mai vechi?), la lărgirea trotuarelor, la parcări și altele asemenea.

În pofida acestor minusuri (cărora li se adaugă și destule plusuri: bugetul, rezilierea contractului cu P&P, proiectul pistelor pentru biciclete, al trenului metropolitan, al spitalului regional, chiar și curățenia, pe care unii o blamează etc.) fac parte din tabăra acelora care cred că primarul Brașovului s-a descurcat onorabil până acum. Și, da, simt nevoia să repet că încă nu mi-am construit repere suficient de puternice în legătură cu orașul și e posibil ca imaginea pe care o am să fie ușor distorsionată. Dar, în linii mari, nu mi-am pierdut speranța, nici răbdarea și nici vorbă să regret decizia de a mă muta în acest oraș minunat. Sunt multe lucruri de pus la punct la nivel administrativ și nimeni nu cere să fie rezolvate toate odată. În schimb, comunicarea unor strategii pe domenii și a unor obiective punctuale pe termen mediu și lung ar rezolva mai multe probleme dintr-un foc: ar spori încrederea acelora au votat schimbarea, ar alimenta răbdarea celorlalți și ar dovedi asumarea primarului, cu subiect și predicat, clar și concis, că vrea și poate să facă treabă pentru orașul Brașov.

sursă foto

Distribuie: